Prietenii pe interes exista ?

Nu aveam de gând sa mai scriu,ma hotarasem sa iau oarecum o pauza pentru a îmi reface moralul care e cam la pământ dar nu am putut,cand sunt trista ideile parca nu se mai opresc .

Am o întrebare care ma exaspereaza în ultima vreme...de ce inlocuim unele persoane doar pentru ca, cunoaștem altele?

Frate dacă un om ți-a fost alături o perioada de timp, tu de ce ii întorci spatele după ce cunoști o persoana noua ?

Nu ești în stare sa te descotorosesti de un om? Atunci stai în banca ta și nu îl mai cauta când îți e greu.

Observ ca la moda este prietenia pe interes și sincer cred ca ma depășesc timpurile astea noi.

Nu pot sa caut un om doar când îmi e mie greu și sa ii întorc spatele când are el o problemă dar se pare ca ceilalți pot( azi mi s-a întâmplat o faza de genu- voiam sa ies cu o prietena pe care nu am mai văzut-o de mult și sa vorbesc cu ea despre cum ma simt dar m-am lovit de un refuz foarte frumos ,motivul fiind genial „vreau sa ies cu X și gagicasu ,nu e vina mea ca nu ai iubit...de parca viața mea se învârte în jurul unui tip care azi e și mâine dispare...)

Niciodată nu voi înțelege lumea care face asta ,daca nu ești în stare de o prietenie adevărata du-te pe un munte și stai în izolare sa vezi ce o să apreciezi lumea după.

E simplu sa întorci spatele atunci când ție îți e bine dar sa vezi ce „bine” îți va fi atunci când cei pentru care ai lăsat prieteni adevărați nu vor mai fi acolo sa te ridice așa cum o făceau mereu pentru ca și lor li s-a luat de toate fazele astea ca ei nu sunt tactu sa te ierte mereu.

Poate ca ar trebui să mă duc într-o peștera și sa rămân acolo pentru ca nu înțeleg timpurile astea,nu pot pur și simplu și poate ca nici nu vreau.

E adevărat ca am tot fost dezamăgită de așa zisi prieteni și încă ma întreb de ce cred atât de mult și de ușor în oameni și singurul răspuns e ca sunt naiva .Realizez ca mai prietena sunt cu fosti iubiți care m-au rănit la un momentdat dar care au fost mai sinceri cu mine, decât  cu  oamenii pe care ii cunosc de când eram copil și aveam vreo 4-5 ani când au apărut în viața mea .

Știu sigur ca și eu m-am schimbat în ultimul timp,adica mai mult m-am maturizat decât să mă fi schimbat dar încă nu întorc spatele oamenilor care au nevoie de mine ( de ce să faci asta? Dacă omul ăla m-a ales pe mine ca și confident sau ca persoana în fata careia sa își deschidă sufletul de ce sa ii dau o alta plama ...daca ar fi vrut sa primeasca palme s-ar fi dus la sporturi de contact și și-ar fi luat destulă bătaie acolo).

O data cu trecerea timpului încep să mă declar dezamăgită din ce în ce mai mult de oameni și încep sa îmi pierd încrederea în orice om nou care apare cu un zâmbet larg și cu o fata drăguța ( prima oara ma gândesc :” tu ce mai vrei sa îmi iei?”,”ce vrei sa fac și pentru tine?” sau „cât o să stai și tu în viața mea?”).

Oamenii nu mai sunt imprevizibili ,deja nu îți mai aduc culoare în viața și deja te aștepți să vină sa facă zgomot și sa plece.

Se pare ca postarea asta a ieșit mult mai serioasa decât mi-am dorit dar unele lucruri chiar ma enerveaza la fel ca și unele persoane care se pare ca au ieșit din viața mea exact din motivele de mai sus.