Mi se  pune din ce in ce mai des intrebarea  ce a insemnat anul 2016 pentru mine si imi trec atatea raspunsuri prin minte incat nu stiu pe care sa-l zic primu.

        In primul rand , acest an a fost unul al schimbarilor si cand zic schimbari ma refer la faptul ca m-am mutat (am parasit casa care mi-a ascuns cele mai frumoase amintiri,cele mai wow pozne si cele mai multe lacrimi...am parasit sa zic asa o parte a trecutului ) ,mi-am lasat parul sa creasca fara sa intervin asupra lui cu vreo foarfeca,placa sau tratament (asta e mare lucru pentru mine pentru ca din 3 in 3 luni ma duceam sa-l tund), am renuntat la a mai avea asteptari si m-am axat pe a TRAI.
       In al 2 lea rand anul asta am "scapat" de persoane nocive si mi-am facut alti prieteni...persoane ce sper sa ma ajute sa evoluez pas cu pas dar mi-am si sudat vechi relatii de prietenie.
  Am realizat ca si singura pot fi fericita si m-am axat pe aspectul asta,am facut lucruri care-mi plac (am lenevit cat am vrut fara sa imi pese,am mancat cata ciocolata am vrut fara sa ma mai gandesc ca lumea imi va spune ca sunt grasa) ,lucruri minore care imi aduceau zambetul pe buze.
      Cel mai important lucru cred ca ramane acela ca am invatat sa ma accept asa cum sunt:  cu toate defectele si cu calitatile din  dotare . Intotdeauna am avut probleme cu kilogramele(am oscilatii de greutate) si mereu am avut complexe din cauza lor...am avut si am un pitic pe creier care o ia razna cand vede ca m-am ingrasat...pana in urma cu ceva timp tineam diete,ma abtineam sa mananc anumite lucruri care imi plac la nebunie si chiar ma infometam doar -doar sa dau jos cateva kilograme dar am renuntat sa ma mai strofoc...cine stie poate voi slabi miraculos in 2017.




Ce vreau pentru la anu este greu de spus...ambitiile imi sunt mari,telurile si mai mari iar dorinta le intrece pe cele 2 dar cel mai mult imi doresc sa continui sa evoluez si sa imi pastrez mentalitatea de acum (am devenit mai temperata ceea ce in trecut era atat de greu de realizat )
   Asadar,anul 2016  a fost unul benefic pentru mine ,cu multe impliniri si cu o evolutie de care cred ca aveam nevoie ( de o maturizare mai bine zis )

                   Singuratatea NU inseamna nefericire.


       In urma cu cativa ani fugeam de singuratate , ma legam de orice persoana nou intalnita,de fantomele trecutului si trageam cu dintii ca o relatie sa mearga doar ca sa nu raman singura. Mi se parea ca fiind singura decad in ochii celorlalti ,ca asta ma face mai putin buna si mi-a luat ceva timp sa realizez ca pot fii fericita singura,ca nu am nevoie de cineva ca sa ma sprijine sau ca sa reusesc tot ce imi propun ...pur si simplu nu am nevoie de cineva ca sa exist si nici sa imi fie jumatate pentru ca eu sunt un intreg sau cel putin incerc sa devin cat mai completa si complexa (nu cred in chestia aia cu "jumatatea mea/mi-am gasit jumatatea").
    Exista in momentul de fata tipe care cred ca singuratea este cea mai mare corvoada dar nici nu stiu cat se inseala.
Daca pana acum ceva timp fugeam de ea cat ma tineau picioarele acum o imbratisez cu mare drag si stiu ca mi-a facut si inca imi face bine...m-a ajutat sa ma regasesc ,sa ma echilibrez si sa ma maturizez. Pot spune ca a fost zana cea buna din povestea mea si nu vrajitoarea cea rea.
         


 
        Daca pana acum fugeam de ea acum o scot la o cafea.

Ne gandim la noi mai rar

Ne gandim la noi mai rar! Temele, întâlnirile, problemele cu părinţii sau prietenii sunt principalii factori de stres în viaţa adolescenţilor şi par mai serioşi că niciodată. Totuşi, acesta , nu trebuie să se adune până când scapă de sub control. Adolescenţii sunt suficient de maturi să realizeze cum stresul le afectează viaţa şi pot găsi mici „portiţe” de eliberare. Cea mai simpla si buna metodă petntru a scapa de această problema, este să discute despre sentimentele lor şi să îşi dea seama ce împrejurări le sunt mai prielnice şi comode pentru această discuţie. Odihnă și relaxarea nu trebuiesc neglijate. Pentru a face faţă situaţiilor, trebuie să aibă mintea şi corpul odihnit. Ştim cum tentaţiile internetului sau ale jocurilor (LOL, CS:GO, etc) preferate ne pot răpi din orele de somn, dar, dacă avem un eveniment important sau trebuie să ne trezim mai devreme în următoarea zi, este important să dormim cel puţin 8 ore. Una din cele mai neplăcute senzaţii ale stresului e că totul capătă o stare de „urgenţă” – trebuie să decizi acum dacă vei merge la banchet, dacă vei da examenul de conducere la 18-19 ani sau dacă eşti suficient de pregătit pentru examenul de Bacalaureat; nu poţi amâna pregătirile pentru ziua ta pentru luna următoare. Poate părea extrem de greu și complciat să faci o pauză şi să-ţi tragi sufletul în acel moment, dar dacă ți-ai da seama din timp că nu ai cum să le faci pe toate în acelaşi timp, faci primul pas în eliberarea de starea de stres. Trebuie de cele mai multe ori, să stai singur, să te gandești care sunt prioritățile tale. Poate părea un obicei demodat, dar poţi ţine un jurnal cu lacăt în care să scrii tot ceea ce te apasă, chiar este demodat acest lcuru. Majoritatea tienrilor se apucă să scrie in notițele din telefonul mobil. Mai trebuie să te gandești care sunt întalnirile tale prioritare. Dacă eşti organizat, poţi fi mai puţin stresat. Dacă eşti genul de persoană care preferă să discute cu cineva, găseşte un prieten de încredere căruia îi poţi împărtăşi ceea ce te stresează. Dacă nu ai prieteni atât de apropiaţi, poţi apela cu încredere la o rudă sau la un membru al familiei. Pentru noi (tinerii) situaţia poate să fie tragica, dar o persoană trecută prin viață poate privi diferit această problemă. În plus, atunci când sunteţi puşi în situaţia să explicaţi ceea ce simţiţi, veţi fi surprinşi de ce îi puteţi spune unei persoane faţă în faţă, în contrast cu ce vă spuneţi vouă în gând. E o oportunitate bună să învăţaţi mai multe despre propria persoană şi cât de în largul vostru vă simţiţi să vorbiţi despre ceea ce simţiţi.Consider ca nouă, tinerilor ne sunt tăiate aripile de prejudecăţi, prejudecaţi care ne devin un stres în plus. Consider ca nouă, tinerilor ne sunt tăiate aripile de prejudecăţi, prejudecaţi care ne devin un stres în plus. Cu stresul vă puteţi confrunta într-un mod destructiv (prin fumat, băut sau probleme cu alimentaţia),mai ales în perioada examenelor sau a Bacalaureatului, situația mea. Sau constructiv (prin muzică, sport, desen sau multe altele activități relaxante pentru tineri.). Exemplu meu : Pentru a mă elibera de stresul acumulat pe parcursul zilei, scoală, evaluări că tot suntem pe ultima sută de metri de terminare a liceului. Eu mă destresez prin plimbări în diferite locații ale orașului meu, îmrepună cu aparatul meu foto, mă relaxez privind natura, frumusețea acesteia. Este uimitor să privești cateva furnici că trag de o frimitură de prajitură. Părerea mea! De altfel, îmi place să joc hanbal, jucam cand aveam mai mult timp liber, acum mă mai joc ocazional prin parc. Prin comportamentul productiv puteţi să vă eliberaţi de stres într-un mod plăcut şi să evitaţi orice tentaţie negativă. Viața este frumoasă, depinde cum o întreții.

Perioada adolescentei vine atât cu momente frumoase, unice, intense dar și cu mult stres. O să întrebați ce mare stres e la vârsta de 16-17 ani, răspunsul e la fel de simplu ca și întrebarea. Principalul stres este legat de viitor, de ce drum va urma și cum se va pune pe picioare. Fiecare tânăr în formare se teme că va eşua, că nu își va îndeplini visul și pentru asta se va apuca să învețe, să-şi traseze traiectorii ca și cum ar trage linii subţiri pe foi de bloc de desen. Viitorul este important, probabil cel mai important reper în viața adolescentului. Un alt stres important este aspectul și acum se va arunca cu pietre dar nu vă gândiți ca mai nou societatea judecă o carte după copertă iar tânărul va fi acceptat sau nu în societate iniţial pe baza aspectului, de aceea sunt destule fete care se înfometează pentru a avea o siluetă perfectă și mulți băieți care bagă proteine și fac sala pentru a avea pătratele și un corp de invidiat. Etichetele puse de societate sunt cel mai important factor ce influențează viața tânărului în formare care în loc să se mai bucure de copilărie se strofoacă să fie scos din reviste. Școala, prejudecăţile, societatea, aspectul, mentalitatea unora devin greu de suportat pentru tânărul ce abia a realizat ce înseamnă viața cu adevărat. Eu, ca și adolescent mă simt presata de așteptările celor din jur și de privirile „ascuţite” ale celor ce încearcă să îmi schimbe viitorul. Nu trebuie ca lumea să uite că tinerii sunt viitorul și cel mai bine e să fie lăsați să-și creeze propriile drumuri fără prejudecăţi și motive de abandon. Cătălin Cojocaru și Mădălina Dumitru 19 respectiv 17 ani.

P.S: Ne-am gandit sa ne punem mintile la contributie si sa scriem impreuna articole pentru tineri,articole in care speram sa va regasiti

Sunt mandra de orasul meu !

Se spune ca viata intr-un oras mic este insipida,plictisitoare si fara sens.
Traiesc intr-un oras mic,"pierdut" pe harta tarii dar care  este un oras mare in inima mea.
Pe langa faptul ca aici m-am nascut,am copilarit,mi-am facut prieteni,mi-am construit vise ,iluzii,sperante ,am format legaturi de suflet,am iubit,suferit iertat...aici am descoperit talente.
De ceva timp ma implic in proiecte pentru suflet,proiecte de voluntariat si cu fiecare activitate descopar cate un om gata sa faca o schimbare,un om care a inteles ca pentru a schimba societatea este mai intai nevoie de a se schimba pe el,iar in acest mic oras exista oameni de genu.
Mi-as dori ca peste ani cand voi auzi numele orasului meu sa nu aud remarci de genu "arata mai rau ca la tara /nici nu stiu unde se afla" ci din contra as vrea ca lumea sa il cunoasca si pe baza frumusetii.
Orasul acesta are locuri frumoase dar care nu sunt puse in evidenta (ok,nu poti spune ca este un oras turistic dar totusi are si partile lui bune),tineri cu vise care intr-o zi vor ajunge mari pictori,fotografi,sportivi,politisti,scriitori ,profesori universitari sau cine mai stie ce,tineri care poate isi vor uita oarecum radacinile dar care se vor trage din acest oras mic.
Astazi ca si in alta zi sunt mandra ca traiesc aici si chiar daca la un momentdat voi parasi locurile natale nu o fac pentru ca nu as fi mandra de ele ci doar pentru ca imi doresc un trai mai bun si cine stie peste ani,orasul nu va mai fi doar ceva nesemnificativ pe harta tarii.






(Fotografiile sunt preluate de pe pagina: Prin Calarasi iar realizatorul lor este Catalin Cojocaru)

Ce faci cand trecutul te cauta? Ii raspunzi sau ii inchizi usa si pui cat mai multe lacate?
Sunt 2 variante ca de obicei,ca orice problema exista mai multe cai de rezolvare fie il imbratisezi cu toata forta si te bucuri ca s-a intors fie ii inchizi usa si iti vezi de viata.
Multi dintre noi alegem varianta mai simpla,adica sa ne intoarcem...pana la urma de ce am lupta cu noi insine? E prea dificil,normal...mai usor e sa te intorci de unde ai fugit ( de prea mult bine,normal) decat sa urmezi un alt drum.
Avem impresia ca daca ne intoarcem va fi mult mai bine decat ceea ce avem acum dar defapt ne intoarcem in punctul care ne-a dat viata peste cap.
De ce?
Pentru ca asa suntem noi construiti,sa ne dam de capul de usi de 100 de ori ca sa invatam ca nu e locul nostru acolo,decat sa plecam cu capul spart mai bine am pleca decat cu cucuie dar na,noi nu alegem sa facem lucruri simple ca lucrurile simple ne plictisesc.
A 2 a varianta o consider a fi varianta celor puternici,celor care aleg sa infrunte trecutul,sa isi ia inima in dinti si sa plece,nu sa fuga ci sa plece pe un alt drum.
Asta aleg cei care sufera dar care decid ca mai bine se reconstruiesc intr-un loc ferit decat in bratele celui ce i-au "ucis".
Alegerea mereu ne apartine,dar uneori gresim ca sa invat si nu invatam din greseli.

Fata perfecta,un mit !

Am tot scris despre băieți,ca băiatul perfect nu exista și bla bla bla.

Credeți ca fata perfectă exista?

Doar în vise probabil. Mi-a plăcut super mult ce a zis profa de religie zilele trecute :„Sa nu va mai mirați dacă băieții cauta doar mini și maxi la fete dacă ele doar asta au de oferit ”.

Băieții visează la 90-60-90(ok și mie mi-ar plăcea sa arat ca trasa prin inel dar parca mâncarea e buna) ,tot ei visează ca după o noapte de febra ea sa arate a 2 a zi perfect ca scoasa din revista,daca ar fi după ei ea ar trebui să fie psihologul perfect,sa facă și pe mama atunci când sunt bolnavi ,sa ii înțeleagă mereu,sa nu fie geloase sau nervoase,mai bine zis să fie niște papusi pretioase din portelan cu care să se mandreasca pe strada.

Asta e imposibil...de ce? Simplu. Ea va avea zile proaste,va fi stresata,nervoasa,se va simți neinteleasa, după o noapte de febra va arata ca un monstru și nu ii va pasa de cum ii sta machiajul sau parul,cand va avea lucruri importante la școala sau job nu va sta 2 ore sa își facă un machiaj impecabil sau sa își aranjeze parul perfect (va trebui sa te mândrești cu ea altfel nu pentru cum arata).

De cele mai multe ori ei,cei cu vise mari ajung să se indragosteasca exact de ceea ce nu își doresc,ceea ce nu cred ca i-ar avantaja sau „onora” dar din contra acel cineva ii va face sa strălucească și alături de ea veți imbatrani (deja îmi imaginez cuplurile acelea de batranei pe care ii ador)

Așa ca.fata ideala nu este decât un mit,o poveste de adormit copiii însă exista fata potrivita pentru orice băiat (orice sac își are peticul )

Ce are ea?

De câteva zile ascult obsesiv melodia „Ce are ea ?”, nu îmi place în mod deosebit melodia dar mesajul ei îmi da de gândit.

Îmi dau seama ca întrebarea asta și-o pune fiecare fata care a fost parasita sau care încă suferă când își vede fostul iubit fericit cu alta fata.

Probabil întrebarea asta ne-a obsedat pe toate la un momentdat și oricat de puternice am vrea sa parem la suprafața,in interior ne macina aceasta întrebare.

Draga mea,nu îți pune întrebarea asta prea des pentru ca singura o să îți faci rău,ea nu are nimic în plus fata de tine,ea doar este prezentul lui,tu ești trecutul dar nu uita un lucru ca trecutul mereu ii va marca prezenta,nu știu dacă prezentul va face asta.

Nu vreau sa fiu rautacioasa dar și tu și eu știm cât de greu e sa ștergi cu buretele trecutul unui om mai ales dacă trecutul lui înseamnă o persoana care a contat,pe care a iubit-o și pentru care ar fi făcut orice.

Nu trebuie sa fii trista dacă ea este acum prezentul lui pentru ca și tu ai fost prezentul lui la un momentdat ,poate ca tu ai fost în viața lui o perioada mai lunga sau poate ca ea ii ofera acum ceea ce i-ai oferit și tu atunci dar nu a știut sa aprecieze,nu trebuie sa fii supărată sau trista,tu ai rămas oricum în sufletul lui,acolo închisă într-un colt unde nimeni nu are acces și unde doar el mai intra din când în când atunci când ii e dor sau când e trist ,unde ea nu are ce cauta acolo chiar dacă acum ii este prezent.

Îți este frica ca ea îți va invada spațiul minuscul rămas? Stai liniștită ca dacă i-ai făcut bine sau rău ea nu va putea sa îți acapereze locul din inima lui.

O să zici ca te mint,dar nu o fac ...daca a fost iubire vei rămâne mereu intiparita în sufletul lui.

Crezi ca dacă tu nu ai găsit pe cineva pana acum ești slaba? Te asigur ca ești mai puternica decât crezi,esti puternica pentru ca ai știut cum sa fii fericita și fără cineva care sa îți fie aproape când plangeai noptile și ce dacă ea a fost lângă el atunci? Crezi ca asta o face mai specială? Poate ca doar în ochii lui dar nu și în a altora,trebuie sa fii atenta la viața ta și la detaliile din ea nu la felul în care decurge relația lui.

Am avut și eu etapa în care ma întrebam ce îmi lipsește mie și ce are ea și mereu îmi dadeam seama ca nu e problema neapărat la mine ci doar ca timpul mi-a dovedit ca pentru noi s-a sfârșit ,s-a terminat atunci când trebuia și dacă așa a fost să fie așa a fost.

Nu o să uit versurile „vreau sa fii fericit

sper sa fii doar iubit”

pentru ca asta îmi doresc pentru el,iar ea dacă poate sa ii ofere liniște,fericire și iubire atunci să fie sanatosi.

Ce ar trebui sa fac? Să mă dau cu fundul de pământ? Sau sa plâng pana inund casa? Nu,multumesc. De ce să mă crizez? Pentru ca este el fericit? Sper să fie în continuare și nu doar cu ea ci și cu următoarea și cu amintirile .

Așa ca draga mea nu fii supărată și nu te mai învinovăți și nici nu îți mai pune obsesiv acea întrebare pentru ca ce are ea poate ai și tu dar fără sa îți dai seama și poate ca nici ea nu are ce ai tu și poate ca singura legătura a voastră este ca ați iubit același băiat sau poate ca ea nu îl iubește dar tu sigur l-ai iubit.

Nu fii geloasa ,ofera-i libertate!

Un subiect can can al generatiei mele este gelozia excesiva,nu zic ca de asta suferă doar fetele sau doar băieții,ambele categorii au la fel de multe probleme când e vorba de gelozie.

Niciodată nu am înțeles crizele de gelozie făcute în general de fete dar nici cu băieții nu îmi este rușine.

Recunosc ca am făcut și eu asta în trecut și acum când îmi amintesc realizez cât de prostesc a fost lucrul asta,atunci mi se parea o dovada de iubire,acum mi se pare o prostie.

Dacă te-a ales pe tine dintre atâtea fete,simte-te naibii mandra și nu face crize de femeie de 40 de ani ca s-ar putea sa te lase pentru una care nu ii face capul patrat de fiecare data când nu ii răspunde la mesaje.

Acum, mi se par crizele de gelozie,ma refer la acelea exagerate ca sunt făcute de fetele nesigure pe ele și pe forțele lor de a-l tine lângă ele.

Decât sa îl legi cu lanturi de tine mai bine l-ai lăsa liber ca dacă ii e bine lângă tine nu pleacă la alta ca nu e nebun sa lase liniștea și starea de fericire pentru cine știe ce.

Dacă vorbește cu o prietena nu înseamnă ca te înșeală neapărat ci doar ca nu poate sa își schimbe viața doar pentru ca te-a cunoscut pe tine.

Băieții nu se lasa mai prejos,stati liniștite ca și ei fac la fel sau poate mai rău.

Nu e adevărat ca dacă ești cu un băiat gelos tine neapărat mai mult la tine ci înseamnă ca nu e sigur de el,ca te poate tine lângă el și îți face crize ca vai el nu vrea sa te piarda,pe naiba ii e frica ca dracu de tamaie sa nu fie părăsit pentru altu mai bun.

Dacă te-a ales pe tine fii mândru de asta și nu îți ingreuna situația,nu controlul excesiv salvează o relație ci iubirea .

Dacă îți controlezi partenerul ce crezi ca rezolvi?

Nimic. Dă-i libertatea necesara,lasa-l sa vorbească cu cine vrea chiar dacă e fata sau băiat ,da-i libertatea de a alege,daca te alege pe tine atunci știi ca te iubește și nu vrea sa te piarda dar dacă îl ții strâns cu lantul când îl va rupe va fugi de tine ca ,cainele turbat de stăpân.

Așa ca ,daca vreți sa țina relația nu mai stați ca și gardianul de la Poarta Albă ci fiți siguri de voi și de ceea ce puteți oferi ,iar dacă el/ea e prost/proasta atunci nu mai e vina voastră,macar ați încercat sa nu păreți Bau-Baul din relație.

Dulcegarii?

Niciodată dar niciodată nu am înțeles de ce cuplurile aleg sa își pună relația pe tava.

Ok,o poza pusa pe facebook e acceptata dar fără comentarii de genul „pisicuta mea”, „capsunica mea” , „puiul meu ” sau mai știu eu cum.

Când citesc astfel de comentarii mi se întoarce stomacul pe dos, ok frate am înțeles va iubiți dar nu trebuie sa va alintati în public folosind toate animalele gradinii zoologice și toate fructele invatate la grădinița ca noi oamenii forever alone nu suntem nevoiți sa va suportam dulcegaria.

O să se spună ca vai e invidie,invidie pe ce? Pe penibilul în care picati? Nu,multumesc.
Și eu am avut relații dar sincer nu am simțit nevoia sa îl alint pe X sau Y în public cu dulcegarii sau clisee luate de pe net.

Mi se pare normal ca lucrurile astea sa rămână intre voi nu sa vadă tot poporul,pana la urma cele mai frumoase lucruri le faci când nu ești online.
Chiar crezi ca pe tanti Tudorica care și-a făcut și ea cont de facebook, de 2 zile o interesează ca el te alinta „zmeurica mea ” sau „pisicuta mea”?
Saraca femeie chiar se va gândi ca te va mânca când ii va fi foame ca na doar semeni în viziunea lui cu un produs alimentar.

Eu am apreciat și voi aprecia întotdeauna discretia cu privire la o relație,o relație e pentru 2 persoane nu pentru voi doi și încă 2000 de prieteni pe facebook ai tăi și o mie ai lui ca na tu ești fata și ai mai mulți, iar el are 900 de prieteni băieți ca na ești tu geloasa.
Uneori chiar ma simt ca în filmele cu Stan și Bran când văd atâta control,atata gelozie dar și atâta iubire publica ca na „ia cu pâine ” sa nu ți aplece prea tare

Prietenii pe interes exista ?

Nu aveam de gând sa mai scriu,ma hotarasem sa iau oarecum o pauza pentru a îmi reface moralul care e cam la pământ dar nu am putut,cand sunt trista ideile parca nu se mai opresc .

Am o întrebare care ma exaspereaza în ultima vreme...de ce inlocuim unele persoane doar pentru ca, cunoaștem altele?

Frate dacă un om ți-a fost alături o perioada de timp, tu de ce ii întorci spatele după ce cunoști o persoana noua ?

Nu ești în stare sa te descotorosesti de un om? Atunci stai în banca ta și nu îl mai cauta când îți e greu.

Observ ca la moda este prietenia pe interes și sincer cred ca ma depășesc timpurile astea noi.

Nu pot sa caut un om doar când îmi e mie greu și sa ii întorc spatele când are el o problemă dar se pare ca ceilalți pot( azi mi s-a întâmplat o faza de genu- voiam sa ies cu o prietena pe care nu am mai văzut-o de mult și sa vorbesc cu ea despre cum ma simt dar m-am lovit de un refuz foarte frumos ,motivul fiind genial „vreau sa ies cu X și gagicasu ,nu e vina mea ca nu ai iubit...de parca viața mea se învârte în jurul unui tip care azi e și mâine dispare...)

Niciodată nu voi înțelege lumea care face asta ,daca nu ești în stare de o prietenie adevărata du-te pe un munte și stai în izolare sa vezi ce o să apreciezi lumea după.

E simplu sa întorci spatele atunci când ție îți e bine dar sa vezi ce „bine” îți va fi atunci când cei pentru care ai lăsat prieteni adevărați nu vor mai fi acolo sa te ridice așa cum o făceau mereu pentru ca și lor li s-a luat de toate fazele astea ca ei nu sunt tactu sa te ierte mereu.

Poate ca ar trebui să mă duc într-o peștera și sa rămân acolo pentru ca nu înțeleg timpurile astea,nu pot pur și simplu și poate ca nici nu vreau.

E adevărat ca am tot fost dezamăgită de așa zisi prieteni și încă ma întreb de ce cred atât de mult și de ușor în oameni și singurul răspuns e ca sunt naiva .Realizez ca mai prietena sunt cu fosti iubiți care m-au rănit la un momentdat dar care au fost mai sinceri cu mine, decât  cu  oamenii pe care ii cunosc de când eram copil și aveam vreo 4-5 ani când au apărut în viața mea .

Știu sigur ca și eu m-am schimbat în ultimul timp,adica mai mult m-am maturizat decât să mă fi schimbat dar încă nu întorc spatele oamenilor care au nevoie de mine ( de ce să faci asta? Dacă omul ăla m-a ales pe mine ca și confident sau ca persoana în fata careia sa își deschidă sufletul de ce sa ii dau o alta plama ...daca ar fi vrut sa primeasca palme s-ar fi dus la sporturi de contact și și-ar fi luat destulă bătaie acolo).

O data cu trecerea timpului încep să mă declar dezamăgită din ce în ce mai mult de oameni și încep sa îmi pierd încrederea în orice om nou care apare cu un zâmbet larg și cu o fata drăguța ( prima oara ma gândesc :” tu ce mai vrei sa îmi iei?”,”ce vrei sa fac și pentru tine?” sau „cât o să stai și tu în viața mea?”).

Oamenii nu mai sunt imprevizibili ,deja nu îți mai aduc culoare în viața și deja te aștepți să vină sa facă zgomot și sa plece.

Se pare ca postarea asta a ieșit mult mai serioasa decât mi-am dorit dar unele lucruri chiar ma enerveaza la fel ca și unele persoane care se pare ca au ieșit din viața mea exact din motivele de mai sus.

Nu exista perfectiunea !

Zilnic aud clisee de genul :”baiatul perfect exista „ sau „stiu eu ca veni și omul care te va merita cu adevarat”.

Mi se par cele mai mari minciuni iar ce e mai tragic e ca unii oameni chiar le cred.

Ok,inteleg vrei sa te minți ca baiatu perfect exista dar nu face iluzii și altora.

Eu vin sa va stric visul ,baiatul perfect exista doar în basmele pe care mi le citea mama ca sa adorm când aveam vreo 5 ani.

De ce sa cauți perfectiunea când tu nu ești perfectă?

Sau mai bine zis,crezi ca dacă el se îmbraca de la nu știu ce firme,are nu știu ce grupe de muschi lucrate și e tuns ca nu știu ce actor, e perfect? Perfectul nu exista decât în manualele de gramatica,ca dacă ar fi existat altfel, toți ne-am fi bătut pentru el.

Da,stiu ca vouă fetelor va place sa visati la fat-frumos care vine și va deschide ușa,va tine de mana în public,va aduce flori 7 zile din 7 ,va răspunde la telefon de fiecare data când îl sunați sau va streseaza el cu mesaje și nu invers,dar hai sa trăim puțin și pe Terra.

Acești băieți nu exista! Vi s-a spulberat visul? E pura realitate...el nu va lasa ieșirea cu băieții la bere sau la fotbal mereu pentru a vedea cu voi cine știe ce comedie romantica și nici nu va trimite mesaje lungi și siropoase când mai impliniti o săptămâna de relație pentru ca astea nu sunt pentru ei.

Nu le cereți imposibilul ca s-ar putea sa va ia și ceea ce va ofera acum.

Iar chestia ca „ știu eu ca va veni și omul potrivit pentru tine ” mi se pare iar o bazaconie . Nimeni dar nimeni nu știe ce înseamnă potrivit pentru tine și nimeni nu știe când se va întâmpla minunea să se uite un băiat și la tine. Când va fi,va fi dacă nu și pisicile sunt bune.

Încetați sa mai credeți în clisee luate din nu știu ce cărți motivationale ca o să ajungeți sa aveți casa plină de pisici și inima plină de regrete.

Prietenie sau nu?

• 

 Intrebarea zilelor noastre este dacă exista sau nu prietenie intre o fata și un băiat.

Da ,fratilor exista și nu,nu doar în povești,exista în viața de zi cu zi.

Unele prietenii sunt pe viața,altele doar de moment dar ele sunt acolo,le vezi,vezi acei fraieri...pardon oameni în oraș,public zâmbind,fiind fericiți și toate alea roz.

Dar ce te faci dacă ea sau el are relație?

Alegi: ori te bagi în relația lui și acum ma refer la fete ,ca na nu o placi pe tipa sau ca ii capteaza atenția prea mult iar tu nu ii mai poți vorbi despre farduri și posete ,ori ii esti  alături cand iubita ii face crize ca s-a îngrășat și el nu mai suporta.

Fii lângă el și asculta-l și tu pe el,nu contează ca te enerveaza iubitul,ca te-ai îngrășat 2 kg și nu te-ai mai plâns de 2 ore sau ca ai avut o zi nasoală.

Tu nu vei fi iubita lui decât în viața următoare dar măcar știi ca nu îl ai pe constiinta(bine,bine astea sunt glume)

Eu am un prieten băiat și este cel mai bun prieten pe care îl puteam primi și am ales a doua varianta,sa ii fiu alături...ok,ma enerveaza mai mereu dar pana la urma ce e așa de rău?

Un prieten de orice fel trebuie să fie acolo prezent și la bine și la rău (asta a sunat cliseic și siropos,tipic fetelor de 12-13 ani).

Prietenia noastră nu e de foarte mult timp dar sincer nu cred ca ,conteaza durata ci ceea ce faceți unul pentru altul,nu zic ca prietenia noastră e perfectă pentru ca noi nu suntem perfecți și pentru ca am avut momente în care numai prietenii nu am fost dar na astea nu se mai pun.

Deci,dragelor nu fiți scorpii și nu sariti la gâtul actualei lui iubie,nu are rost sa va consumati imaginația pentru a o face pe ea sa pice prost în ochii lui ci așteptați și asigurați-va sa picati voi bine în ochii lui

multumeste-i

Asta este prima postare a mea,nu vreau sa fie una banala. 

Uneori stau și ma uit la unele fete care stau și se victimizeaza după ce o relație se termina.

De ce să faci asta? Zi mersi omului care a fost în viața ta pentru ca te-a făcut ceea ce ești azi,nu sta și nu arunca cu pietre în cel ce te-a iubit la un momentdat și care te-a făcut sa zbori,ok ți-a făcut cunoștiința și cu realitatea care nu e atât de roz ,dar pana la urma care e problema? Te-a pregătit pentru viața,ce vrei mai mult? Sa te iubească toată viața? Uneori e posibil dar nu mereu...trebuie sa fii realista .

Vorbesc din propria experiența și eu am iubit un om care m-a făcut sa zbor,sa urc pana la stele dar care m-a dat și cu capul de pereți,la figurat,normal.

Dar eu nu ma mai crizez,acum ii mulțumesc. De ce? Pentru omul care am devenit azi,un om mai matur,un om mai puțin egoist,mai realist,care încă are câteva vise dar care și face ceva pentru a le îndeplini,nu mai stau cu mâinile în san când văd ca cei din jurul meu au nevoie de mine ci fac ceva pentru ca schimbarea trebuie să vină de la noi și apoi de la ceilalți.

Da ok,crezi ca nu te-a iubit? Te înșeli,te-a iubit dacă a făcut ceva ca tu sa devii un om frumos și nu ma refer la fizic ci la caracter pentru ca frumusețea dispare dar caracterul devine.

Draga mea,daca suferi după o despărțire acum ridică-te ,puneti zâmbetul pe buze și lupta pentru tine dar nu îți uri fostul partener pentru ca el te-a transformat fără sa îți dai seama.

Iar ție,omul meu,omul care m-ai ajutat sa evoluez vreau sa îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine,pentru omul ce voi deveni pe viitor ,pentru ca ai maturizat acel copil visator și pentru ca datorită ție scriu acum,aici.

Îți mulțumesc!