Mi se pune din ce in ce mai des intrebarea ce a insemnat anul 2016 pentru mine si imi trec atatea raspunsuri prin minte incat nu stiu pe care sa-l zic primu.
In primul rand , acest an a fost unul al schimbarilor si cand zic schimbari ma refer la faptul ca m-am mutat (am parasit casa care mi-a ascuns cele mai frumoase amintiri,cele mai wow pozne si cele mai multe lacrimi...am parasit sa zic asa o parte a trecutului ) ,mi-am lasat parul sa creasca fara sa intervin asupra lui cu vreo foarfeca,placa sau tratament (asta e mare lucru pentru mine pentru ca din 3 in 3 luni ma duceam sa-l tund), am renuntat la a mai avea asteptari si m-am axat pe a TRAI.
In al 2 lea rand anul asta am "scapat" de persoane nocive si mi-am facut alti prieteni...persoane ce sper sa ma ajute sa evoluez pas cu pas dar mi-am si sudat vechi relatii de prietenie.
Am realizat ca si singura pot fi fericita si m-am axat pe aspectul asta,am facut lucruri care-mi plac (am lenevit cat am vrut fara sa imi pese,am mancat cata ciocolata am vrut fara sa ma mai gandesc ca lumea imi va spune ca sunt grasa) ,lucruri minore care imi aduceau zambetul pe buze.
Cel mai important lucru cred ca ramane acela ca am invatat sa ma accept asa cum sunt: cu toate defectele si cu calitatile din dotare . Intotdeauna am avut probleme cu kilogramele(am oscilatii de greutate) si mereu am avut complexe din cauza lor...am avut si am un pitic pe creier care o ia razna cand vede ca m-am ingrasat...pana in urma cu ceva timp tineam diete,ma abtineam sa mananc anumite lucruri care imi plac la nebunie si chiar ma infometam doar -doar sa dau jos cateva kilograme dar am renuntat sa ma mai strofoc...cine stie poate voi slabi miraculos in 2017.
Ce vreau pentru la anu este greu de spus...ambitiile imi sunt mari,telurile si mai mari iar dorinta le intrece pe cele 2 dar cel mai mult imi doresc sa continui sa evoluez si sa imi pastrez mentalitatea de acum (am devenit mai temperata ceea ce in trecut era atat de greu de realizat )
Asadar,anul 2016 a fost unul benefic pentru mine ,cu multe impliniri si cu o evolutie de care cred ca aveam nevoie ( de o maturizare mai bine zis )
inimi desenate
Acesta este un blog pentru oameni si despre oameni
vineri, 9 decembrie 2016
luni, 14 noiembrie 2016
Singuratatea NU inseamna nefericire.
In urma cu cativa ani fugeam de singuratate , ma legam de orice persoana nou intalnita,de fantomele trecutului si trageam cu dintii ca o relatie sa mearga doar ca sa nu raman singura. Mi se parea ca fiind singura decad in ochii celorlalti ,ca asta ma face mai putin buna si mi-a luat ceva timp sa realizez ca pot fii fericita singura,ca nu am nevoie de cineva ca sa ma sprijine sau ca sa reusesc tot ce imi propun ...pur si simplu nu am nevoie de cineva ca sa exist si nici sa imi fie jumatate pentru ca eu sunt un intreg sau cel putin incerc sa devin cat mai completa si complexa (nu cred in chestia aia cu "jumatatea mea/mi-am gasit jumatatea").
Exista in momentul de fata tipe care cred ca singuratea este cea mai mare corvoada dar nici nu stiu cat se inseala.
Daca pana acum ceva timp fugeam de ea cat ma tineau picioarele acum o imbratisez cu mare drag si stiu ca mi-a facut si inca imi face bine...m-a ajutat sa ma regasesc ,sa ma echilibrez si sa ma maturizez. Pot spune ca a fost zana cea buna din povestea mea si nu vrajitoarea cea rea.
Daca pana acum fugeam de ea acum o scot la o cafea.
In urma cu cativa ani fugeam de singuratate , ma legam de orice persoana nou intalnita,de fantomele trecutului si trageam cu dintii ca o relatie sa mearga doar ca sa nu raman singura. Mi se parea ca fiind singura decad in ochii celorlalti ,ca asta ma face mai putin buna si mi-a luat ceva timp sa realizez ca pot fii fericita singura,ca nu am nevoie de cineva ca sa ma sprijine sau ca sa reusesc tot ce imi propun ...pur si simplu nu am nevoie de cineva ca sa exist si nici sa imi fie jumatate pentru ca eu sunt un intreg sau cel putin incerc sa devin cat mai completa si complexa (nu cred in chestia aia cu "jumatatea mea/mi-am gasit jumatatea").
Exista in momentul de fata tipe care cred ca singuratea este cea mai mare corvoada dar nici nu stiu cat se inseala.
Daca pana acum ceva timp fugeam de ea cat ma tineau picioarele acum o imbratisez cu mare drag si stiu ca mi-a facut si inca imi face bine...m-a ajutat sa ma regasesc ,sa ma echilibrez si sa ma maturizez. Pot spune ca a fost zana cea buna din povestea mea si nu vrajitoarea cea rea.
Daca pana acum fugeam de ea acum o scot la o cafea.
miercuri, 25 mai 2016
Ne gandim la noi mai rar
Ne gandim la noi mai rar!
Temele, întâlnirile, problemele cu părinţii sau prietenii sunt principalii factori de stres în viaţa adolescenţilor şi par mai serioşi că niciodată. Totuşi, acesta , nu trebuie să se adune până când scapă de sub control. Adolescenţii sunt suficient de maturi să realizeze cum stresul le afectează viaţa şi pot găsi mici „portiţe” de eliberare. Cea mai simpla si buna metodă petntru a scapa de această problema, este să discute despre sentimentele lor şi să îşi dea seama ce împrejurări le sunt mai prielnice şi comode pentru această discuţie.
Odihnă și relaxarea nu trebuiesc neglijate. Pentru a face faţă situaţiilor, trebuie să aibă mintea şi corpul odihnit. Ştim cum tentaţiile internetului sau ale jocurilor (LOL, CS:GO, etc) preferate ne pot răpi din orele de somn, dar, dacă avem un eveniment important sau trebuie să ne trezim mai devreme în următoarea zi, este important să dormim cel puţin 8 ore.
Una din cele mai neplăcute senzaţii ale stresului e că totul capătă o stare de „urgenţă” – trebuie să decizi acum dacă vei merge la banchet, dacă vei da examenul de conducere la 18-19 ani sau dacă eşti suficient de pregătit pentru examenul de Bacalaureat; nu poţi amâna pregătirile pentru ziua ta pentru luna următoare. Poate părea extrem de greu și complciat să faci o pauză şi să-ţi tragi sufletul în acel moment, dar dacă ți-ai da seama din timp că nu ai cum să le faci pe toate în acelaşi timp, faci primul pas în eliberarea de starea de stres.
Trebuie de cele mai multe ori, să stai singur, să te gandești care sunt prioritățile tale.
Poate părea un obicei demodat, dar poţi ţine un jurnal cu lacăt în care să scrii tot ceea ce te apasă, chiar este demodat acest lcuru. Majoritatea tienrilor se apucă să scrie in notițele din telefonul mobil. Mai trebuie să te gandești care sunt întalnirile tale prioritare. Dacă eşti organizat, poţi fi mai puţin stresat. Dacă eşti genul de persoană care preferă să discute cu cineva, găseşte un prieten de încredere căruia îi poţi împărtăşi ceea ce te stresează. Dacă nu ai prieteni atât de apropiaţi, poţi apela cu încredere la o rudă sau la un membru al familiei.
Pentru noi (tinerii) situaţia poate să fie tragica, dar o persoană trecută prin viață poate privi diferit această problemă. În plus, atunci când sunteţi puşi în situaţia să explicaţi ceea ce simţiţi, veţi fi surprinşi de ce îi puteţi spune unei persoane faţă în faţă, în contrast cu ce vă spuneţi vouă în gând. E o oportunitate bună să învăţaţi mai multe despre propria persoană şi cât de în largul vostru vă simţiţi să vorbiţi despre ceea ce simţiţi.Consider ca nouă, tinerilor ne sunt tăiate aripile de prejudecăţi, prejudecaţi care ne devin un stres în plus.
Consider ca nouă, tinerilor ne sunt tăiate aripile de prejudecăţi, prejudecaţi care ne devin un stres în plus.
Cu stresul vă puteţi confrunta într-un mod destructiv (prin fumat, băut sau probleme cu alimentaţia),mai ales în perioada examenelor sau a Bacalaureatului, situația mea. Sau constructiv (prin muzică, sport, desen sau multe altele activități relaxante pentru tineri.).
Exemplu meu : Pentru a mă elibera de stresul acumulat pe parcursul zilei, scoală, evaluări că tot suntem pe ultima sută de metri de terminare a liceului. Eu mă destresez prin plimbări în diferite locații ale orașului meu, îmrepună cu aparatul meu foto, mă relaxez privind natura, frumusețea acesteia. Este uimitor să privești cateva furnici că trag de o frimitură de prajitură. Părerea mea! De altfel, îmi place să joc hanbal, jucam cand aveam mai mult timp liber, acum mă mai joc ocazional prin parc.
Prin comportamentul productiv puteţi să vă eliberaţi de stres într-un mod plăcut şi să evitaţi orice tentaţie negativă.
Viața este frumoasă, depinde cum o întreții.
Perioada adolescentei vine atât cu momente frumoase, unice, intense dar și cu mult stres. O să întrebați ce mare stres e la vârsta de 16-17 ani, răspunsul e la fel de simplu ca și întrebarea. Principalul stres este legat de viitor, de ce drum va urma și cum se va pune pe picioare. Fiecare tânăr în formare se teme că va eşua, că nu își va îndeplini visul și pentru asta se va apuca să învețe, să-şi traseze traiectorii ca și cum ar trage linii subţiri pe foi de bloc de desen. Viitorul este important, probabil cel mai important reper în viața adolescentului. Un alt stres important este aspectul și acum se va arunca cu pietre dar nu vă gândiți ca mai nou societatea judecă o carte după copertă iar tânărul va fi acceptat sau nu în societate iniţial pe baza aspectului, de aceea sunt destule fete care se înfometează pentru a avea o siluetă perfectă și mulți băieți care bagă proteine și fac sala pentru a avea pătratele și un corp de invidiat. Etichetele puse de societate sunt cel mai important factor ce influențează viața tânărului în formare care în loc să se mai bucure de copilărie se strofoacă să fie scos din reviste. Școala, prejudecăţile, societatea, aspectul, mentalitatea unora devin greu de suportat pentru tânărul ce abia a realizat ce înseamnă viața cu adevărat. Eu, ca și adolescent mă simt presata de așteptările celor din jur și de privirile „ascuţite” ale celor ce încearcă să îmi schimbe viitorul. Nu trebuie ca lumea să uite că tinerii sunt viitorul și cel mai bine e să fie lăsați să-și creeze propriile drumuri fără prejudecăţi și motive de abandon. Cătălin Cojocaru și Mădălina Dumitru 19 respectiv 17 ani.
P.S: Ne-am gandit sa ne punem mintile la contributie si sa scriem impreuna articole pentru tineri,articole in care speram sa va regasiti
Perioada adolescentei vine atât cu momente frumoase, unice, intense dar și cu mult stres. O să întrebați ce mare stres e la vârsta de 16-17 ani, răspunsul e la fel de simplu ca și întrebarea. Principalul stres este legat de viitor, de ce drum va urma și cum se va pune pe picioare. Fiecare tânăr în formare se teme că va eşua, că nu își va îndeplini visul și pentru asta se va apuca să învețe, să-şi traseze traiectorii ca și cum ar trage linii subţiri pe foi de bloc de desen. Viitorul este important, probabil cel mai important reper în viața adolescentului. Un alt stres important este aspectul și acum se va arunca cu pietre dar nu vă gândiți ca mai nou societatea judecă o carte după copertă iar tânărul va fi acceptat sau nu în societate iniţial pe baza aspectului, de aceea sunt destule fete care se înfometează pentru a avea o siluetă perfectă și mulți băieți care bagă proteine și fac sala pentru a avea pătratele și un corp de invidiat. Etichetele puse de societate sunt cel mai important factor ce influențează viața tânărului în formare care în loc să se mai bucure de copilărie se strofoacă să fie scos din reviste. Școala, prejudecăţile, societatea, aspectul, mentalitatea unora devin greu de suportat pentru tânărul ce abia a realizat ce înseamnă viața cu adevărat. Eu, ca și adolescent mă simt presata de așteptările celor din jur și de privirile „ascuţite” ale celor ce încearcă să îmi schimbe viitorul. Nu trebuie ca lumea să uite că tinerii sunt viitorul și cel mai bine e să fie lăsați să-și creeze propriile drumuri fără prejudecăţi și motive de abandon. Cătălin Cojocaru și Mădălina Dumitru 19 respectiv 17 ani.
P.S: Ne-am gandit sa ne punem mintile la contributie si sa scriem impreuna articole pentru tineri,articole in care speram sa va regasiti
miercuri, 20 aprilie 2016
Sunt mandra de orasul meu !
Se spune ca viata intr-un oras mic este insipida,plictisitoare si fara sens.
Traiesc intr-un oras mic,"pierdut" pe harta tarii dar care este un oras mare in inima mea.
Pe langa faptul ca aici m-am nascut,am copilarit,mi-am facut prieteni,mi-am construit vise ,iluzii,sperante ,am format legaturi de suflet,am iubit,suferit iertat...aici am descoperit talente.
De ceva timp ma implic in proiecte pentru suflet,proiecte de voluntariat si cu fiecare activitate descopar cate un om gata sa faca o schimbare,un om care a inteles ca pentru a schimba societatea este mai intai nevoie de a se schimba pe el,iar in acest mic oras exista oameni de genu.
Mi-as dori ca peste ani cand voi auzi numele orasului meu sa nu aud remarci de genu "arata mai rau ca la tara /nici nu stiu unde se afla" ci din contra as vrea ca lumea sa il cunoasca si pe baza frumusetii.
Orasul acesta are locuri frumoase dar care nu sunt puse in evidenta (ok,nu poti spune ca este un oras turistic dar totusi are si partile lui bune),tineri cu vise care intr-o zi vor ajunge mari pictori,fotografi,sportivi,politisti,scriitori ,profesori universitari sau cine mai stie ce,tineri care poate isi vor uita oarecum radacinile dar care se vor trage din acest oras mic.
Astazi ca si in alta zi sunt mandra ca traiesc aici si chiar daca la un momentdat voi parasi locurile natale nu o fac pentru ca nu as fi mandra de ele ci doar pentru ca imi doresc un trai mai bun si cine stie peste ani,orasul nu va mai fi doar ceva nesemnificativ pe harta tarii.
(Fotografiile sunt preluate de pe pagina: Prin Calarasi iar realizatorul lor este Catalin Cojocaru)
Traiesc intr-un oras mic,"pierdut" pe harta tarii dar care este un oras mare in inima mea.
Pe langa faptul ca aici m-am nascut,am copilarit,mi-am facut prieteni,mi-am construit vise ,iluzii,sperante ,am format legaturi de suflet,am iubit,suferit iertat...aici am descoperit talente.
De ceva timp ma implic in proiecte pentru suflet,proiecte de voluntariat si cu fiecare activitate descopar cate un om gata sa faca o schimbare,un om care a inteles ca pentru a schimba societatea este mai intai nevoie de a se schimba pe el,iar in acest mic oras exista oameni de genu.
Mi-as dori ca peste ani cand voi auzi numele orasului meu sa nu aud remarci de genu "arata mai rau ca la tara /nici nu stiu unde se afla" ci din contra as vrea ca lumea sa il cunoasca si pe baza frumusetii.
Orasul acesta are locuri frumoase dar care nu sunt puse in evidenta (ok,nu poti spune ca este un oras turistic dar totusi are si partile lui bune),tineri cu vise care intr-o zi vor ajunge mari pictori,fotografi,sportivi,politisti,scriitori ,profesori universitari sau cine mai stie ce,tineri care poate isi vor uita oarecum radacinile dar care se vor trage din acest oras mic.
Astazi ca si in alta zi sunt mandra ca traiesc aici si chiar daca la un momentdat voi parasi locurile natale nu o fac pentru ca nu as fi mandra de ele ci doar pentru ca imi doresc un trai mai bun si cine stie peste ani,orasul nu va mai fi doar ceva nesemnificativ pe harta tarii.
(Fotografiile sunt preluate de pe pagina: Prin Calarasi iar realizatorul lor este Catalin Cojocaru)
marți, 29 martie 2016
Ce faci cand trecutul te cauta? Ii raspunzi sau ii inchizi usa si pui cat mai multe lacate?
Sunt 2 variante ca de obicei,ca orice problema exista mai multe cai de rezolvare fie il imbratisezi cu toata forta si te bucuri ca s-a intors fie ii inchizi usa si iti vezi de viata.
Multi dintre noi alegem varianta mai simpla,adica sa ne intoarcem...pana la urma de ce am lupta cu noi insine? E prea dificil,normal...mai usor e sa te intorci de unde ai fugit ( de prea mult bine,normal) decat sa urmezi un alt drum.
Avem impresia ca daca ne intoarcem va fi mult mai bine decat ceea ce avem acum dar defapt ne intoarcem in punctul care ne-a dat viata peste cap.
De ce?
Pentru ca asa suntem noi construiti,sa ne dam de capul de usi de 100 de ori ca sa invatam ca nu e locul nostru acolo,decat sa plecam cu capul spart mai bine am pleca decat cu cucuie dar na,noi nu alegem sa facem lucruri simple ca lucrurile simple ne plictisesc.
A 2 a varianta o consider a fi varianta celor puternici,celor care aleg sa infrunte trecutul,sa isi ia inima in dinti si sa plece,nu sa fuga ci sa plece pe un alt drum.
Asta aleg cei care sufera dar care decid ca mai bine se reconstruiesc intr-un loc ferit decat in bratele celui ce i-au "ucis".
Alegerea mereu ne apartine,dar uneori gresim ca sa invat si nu invatam din greseli.
Sunt 2 variante ca de obicei,ca orice problema exista mai multe cai de rezolvare fie il imbratisezi cu toata forta si te bucuri ca s-a intors fie ii inchizi usa si iti vezi de viata.
Multi dintre noi alegem varianta mai simpla,adica sa ne intoarcem...pana la urma de ce am lupta cu noi insine? E prea dificil,normal...mai usor e sa te intorci de unde ai fugit ( de prea mult bine,normal) decat sa urmezi un alt drum.
Avem impresia ca daca ne intoarcem va fi mult mai bine decat ceea ce avem acum dar defapt ne intoarcem in punctul care ne-a dat viata peste cap.
De ce?
Pentru ca asa suntem noi construiti,sa ne dam de capul de usi de 100 de ori ca sa invatam ca nu e locul nostru acolo,decat sa plecam cu capul spart mai bine am pleca decat cu cucuie dar na,noi nu alegem sa facem lucruri simple ca lucrurile simple ne plictisesc.
A 2 a varianta o consider a fi varianta celor puternici,celor care aleg sa infrunte trecutul,sa isi ia inima in dinti si sa plece,nu sa fuga ci sa plece pe un alt drum.
Asta aleg cei care sufera dar care decid ca mai bine se reconstruiesc intr-un loc ferit decat in bratele celui ce i-au "ucis".
Alegerea mereu ne apartine,dar uneori gresim ca sa invat si nu invatam din greseli.
miercuri, 24 februarie 2016
Fata perfecta,un mit !
Am
tot scris despre băieți,ca băiatul perfect nu exista și bla bla
bla.
Credeți
ca fata perfectă exista?
Doar
în vise probabil. Mi-a plăcut super mult ce a zis profa de religie
zilele trecute :„Sa nu va mai mirați dacă băieții cauta doar
mini și maxi la fete dacă ele doar asta au de oferit ”.
Băieții
visează la 90-60-90(ok și mie mi-ar plăcea sa arat ca trasa prin
inel dar parca mâncarea e buna) ,tot ei visează ca după o noapte
de febra ea sa arate a 2 a zi perfect ca scoasa din revista,daca ar
fi după ei ea ar trebui să fie psihologul perfect,sa facă și pe
mama atunci când sunt bolnavi ,sa ii înțeleagă mereu,sa nu fie
geloase sau nervoase,mai bine zis să fie niște papusi pretioase din
portelan cu care să se mandreasca pe strada.
Asta
e imposibil...de ce? Simplu. Ea va avea zile proaste,va fi
stresata,nervoasa,se va simți neinteleasa, după o noapte de febra
va arata ca un monstru și nu ii va pasa de cum ii sta machiajul sau
parul,cand va avea lucruri importante la școala sau job nu va sta 2
ore sa își facă un machiaj impecabil sau sa își aranjeze parul
perfect (va trebui sa te mândrești cu ea altfel nu pentru cum
arata).
De
cele mai multe ori ei,cei cu vise mari ajung să se indragosteasca
exact de ceea ce nu își doresc,ceea ce nu cred ca i-ar avantaja sau
„onora” dar din contra acel cineva ii va face sa strălucească
și alături de ea veți imbatrani (deja îmi imaginez cuplurile
acelea de batranei pe care ii ador)
sâmbătă, 6 februarie 2016
Ce are ea?
De
câteva zile ascult obsesiv melodia „Ce are ea ?”, nu îmi place
în mod deosebit melodia dar mesajul ei îmi da de gândit.
Îmi
dau seama ca întrebarea asta și-o pune fiecare fata care a fost
parasita sau care încă suferă când își vede fostul iubit
fericit cu alta fata.
Probabil
întrebarea asta ne-a obsedat pe toate la un momentdat și oricat de
puternice am vrea sa parem la suprafața,in interior ne macina
aceasta întrebare.
Draga
mea,nu îți pune întrebarea asta prea des pentru ca singura o să
îți faci rău,ea nu are nimic în plus fata de tine,ea doar este
prezentul lui,tu ești trecutul dar nu uita un lucru ca trecutul
mereu ii va marca prezenta,nu știu dacă prezentul va face asta.
Nu
vreau sa fiu rautacioasa dar și tu și eu știm cât de greu e sa
ștergi cu buretele trecutul unui om mai ales dacă trecutul lui
înseamnă o persoana care a contat,pe care a iubit-o și pentru care
ar fi făcut orice.
Nu
trebuie sa fii trista dacă ea este acum prezentul lui pentru ca și
tu ai fost prezentul lui la un momentdat ,poate ca tu ai fost în
viața lui o perioada mai lunga sau poate ca ea ii ofera acum ceea
ce i-ai oferit și tu atunci dar nu a știut sa aprecieze,nu trebuie
sa fii supărată sau trista,tu ai rămas oricum în sufletul
lui,acolo închisă într-un colt unde nimeni nu are acces și unde
doar el mai intra din când în când atunci când ii e dor sau când
e trist ,unde ea nu are ce cauta acolo chiar dacă acum ii este
prezent.
Îți
este frica ca ea îți va invada spațiul minuscul rămas? Stai
liniștită ca dacă i-ai făcut bine sau rău ea nu va putea sa îți
acapereze locul din inima lui.
O
să zici ca te mint,dar nu o fac ...daca a fost iubire vei rămâne
mereu intiparita în sufletul lui.
Crezi
ca dacă tu nu ai găsit pe cineva pana acum ești slaba? Te asigur
ca ești mai puternica decât crezi,esti puternica pentru ca ai știut
cum sa fii fericita și fără cineva care sa îți fie aproape când
plangeai noptile și ce dacă ea a fost lângă el atunci? Crezi ca
asta o face mai specială? Poate ca doar în ochii lui dar nu și în
a altora,trebuie sa fii atenta la viața ta și la detaliile din ea
nu la felul în care decurge relația lui.
Am
avut și eu etapa în care ma întrebam ce îmi lipsește mie și ce
are ea și mereu îmi dadeam seama ca nu e problema neapărat la mine
ci doar ca timpul mi-a dovedit ca pentru noi s-a sfârșit ,s-a
terminat atunci când trebuia și dacă așa a fost să fie așa a
fost.
Nu
o să uit versurile „vreau sa fii fericit
sper
sa fii doar iubit”
pentru
ca asta îmi doresc pentru el,iar ea dacă poate sa ii ofere
liniște,fericire și iubire atunci să fie sanatosi.
Ce
ar trebui sa fac? Să mă dau cu fundul de pământ? Sau sa plâng
pana inund casa? Nu,multumesc. De ce să mă crizez? Pentru ca este
el fericit? Sper să fie în continuare și nu doar cu ea ci și cu
următoarea și cu amintirile .
Așa
ca draga mea nu fii supărată și nu te mai învinovăți și nici
nu îți mai pune obsesiv acea întrebare pentru ca ce are ea poate
ai și tu dar fără sa îți dai seama și poate ca nici ea nu are
ce ai tu și poate ca singura legătura a voastră este ca ați iubit
același băiat sau poate ca ea nu îl iubește dar tu sigur l-ai
iubit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)