Traiesc intr-un oras mic,"pierdut" pe harta tarii dar care este un oras mare in inima mea.
Pe langa faptul ca aici m-am nascut,am copilarit,mi-am facut prieteni,mi-am construit vise ,iluzii,sperante ,am format legaturi de suflet,am iubit,suferit iertat...aici am descoperit talente.
De ceva timp ma implic in proiecte pentru suflet,proiecte de voluntariat si cu fiecare activitate descopar cate un om gata sa faca o schimbare,un om care a inteles ca pentru a schimba societatea este mai intai nevoie de a se schimba pe el,iar in acest mic oras exista oameni de genu.
Mi-as dori ca peste ani cand voi auzi numele orasului meu sa nu aud remarci de genu "arata mai rau ca la tara /nici nu stiu unde se afla" ci din contra as vrea ca lumea sa il cunoasca si pe baza frumusetii.
Orasul acesta are locuri frumoase dar care nu sunt puse in evidenta (ok,nu poti spune ca este un oras turistic dar totusi are si partile lui bune),tineri cu vise care intr-o zi vor ajunge mari pictori,fotografi,sportivi,politisti,scriitori ,profesori universitari sau cine mai stie ce,tineri care poate isi vor uita oarecum radacinile dar care se vor trage din acest oras mic.
Astazi ca si in alta zi sunt mandra ca traiesc aici si chiar daca la un momentdat voi parasi locurile natale nu o fac pentru ca nu as fi mandra de ele ci doar pentru ca imi doresc un trai mai bun si cine stie peste ani,orasul nu va mai fi doar ceva nesemnificativ pe harta tarii.
(Fotografiile sunt preluate de pe pagina: Prin Calarasi iar realizatorul lor este Catalin Cojocaru)
